Copy-paste între kitsch și sport

plagiat ul in web design

Cu ceva timp în urmă „vânam” un proiect de de web desing de la o firmă cu producție industrială. Da, am folosit un termen corect, căci fiind freelancer și gospodărindu-mi singur portofolilul de comenzi sunt permanent în căutare de lucrări și de proiecte, țin să-mi păstrez toți clienții și să dezvolt toate legăturile mele. Revin la proiectul pe care-l urmăream și spun că m-aș fi descurcat excelent cu el, prima mea facultate fiind tehnică și dintr-un domeniu apropiat cu profilul firmei.

Am renunțat însă să mai dau telefoane și să mă mai întâlnesc cu managerii… la un moment dat mi se părea pierdere de vreme. Oricâte argumente, avantaje și laude aduceam serviciilor mele de administrare a paginilor web, oricâte soluții de design le propuneam, parcă băteam pasul pe loc! Nu se mișca nimic. Era ceva ce nu înțelegeam. Apoi, o păsărică mi-a șoptit că era pe fir o cunoștință foarte bună a celor din patronat. Am renunțat la urmărirea proiectului…

Înainte de a trece mai departe la a povesti despre acea lucrare de web design ratată (și nu din punctul meu de vedere) vă rog să priviți imaginea din deschiderea textului. Vă place? Cred că la foarte puțini le va cădea cu tronc o așa grafică. Sper ca printre cititorii mei să nu fie niciunul! Comparați cu imaginea a doua și veți observa similitudinile, veți deduce „inspirația”…

Web design-ul între plagiat și prost-gust

Ați observat și dvs desigur ce „capodoperă” a realizat concurentul meu ales pe sprânceană. Păi, vreau să spun că există mai multe feluri de a face copy-paste, iar în web design posibilitățile sunt nenumărate, am

imagine originala plagiata
sursa de inspiratie a plagiatorului in web design este internetul, cum altfel…

întâlnit o mulțime până acum, în grafică și în conținutul paginilor dintr-un site, dar una atât de monstruoasă încă nu.

S-ar putea să spuneți că sunt frustrat (vorba cuiva din anturajul meu), da, așa este mă simt frustrat nu de un asemenea atac la legea drepturilor de autor, ci de gunoaiele care ajung unde ajung prin nepotism. Așa cum mă simt când cineva din concurenții mei, așa numiții freelanceri din web design, aceia care lucrează la negru și nu plătesc niciun impozit îmi copiază textele sau îmi fură clienții. Iar eu nu pot să fac nimic în sensul ăsta pentru că în România plagiatul este sport național, v-ați dat seama desigur de asta.

În România, furtul este ocrotit și apărat

Rememorez acum o întâmplare când, „frustrat” fiind că un „web designer” îmi lua clienții, m-am dus la „poliția economică” să-l pârăsc. Omul legii s-a uitat la mine și mi-a zis să-i duc dovezi. Adică să-i spun pentru cine a lucrat „la negru” (așa cum susțin eu), când și ce. Și să-i dau cât mai multe detalii despre fiecare operațiune în parte. Și martori! Da, deci puteam să mă angajez voluntar dacă aveam chef…

Și-mi mai aduc aminte de un coleg de-al meu, distins avocat căruia nu vreau să-i mai văd moaca vreodată, care mă reprezenta într-un proces de furt intelectual. Pe atunci nu mă ocupam atât de mult cu web design ci trăiam din presă și fotografii. Omul meu a dat la pace cu pârâtul, habar n-am pentru câte beri…

Apoi, eu folosesc software licențiat, la mine în calculator nu veți găsi nimic fără licență, plecând de la software-ul pentru web design și terminând cu cel pentru prelucrarea digitală. Să mă apuc să fac vreo reclamație împotriva freelancerilor din OLX care lucrează la prețuri de doi lei, fără a avea licență măcar pentru windows? Nu mai vorbesc de forme legale de desfășurare a activității, pfa sau srl… astea ar fi deja o fantezie…

Post scriptum: Să nu credeți că am scris acest text fiind direct interesat, imaginea furată de la care am pornit discuția nu este a mea, am scris doar să nu se creadă că toți din țara asta suntem orbi și proști…

Pentru tematica articolului de față ați mai putea citi și din…

Conținutul duplicat și efectul asupra SEO

Informează-te despre plagiat

Legislația în domeniul drepturilor de autor

BSA România – Business Software Alliance